Uncategorized

Cuba – aventura anului + VLOG

Hey there, pretty peeps.

Ne-am întors din Cuba de ceva zile, însă am fost prinsă în nebunia sărbătorilor așa că nu am avut timp să scriu. A fost într-adevăr o aventură. Am încercat să filmez cât de mult am putut și, din cele mai bine de 2 ore jumătate, am reușit să fac un vlog de aproximativ 21 de minute. Spun încă de pe acum că vide-ul e plin de greșeli, e primul care îl fac atât de lung, am mai încercat acum 2 ani să fac diferite colaje în perioada când stăteam în Barcelona dar nu mi-au prea ieșit așa că am lăsat-o baltă, până acum. În video-urile din BCN nu vorbeam, am fost prea speriată să încerc să vorbesc la cameră, dar de data aceasta am încercat totuși să pun și secvențe în care mă chinui să spun și eu ceva, dar în timp ce editam vlogul am realizat că, e plin de #foartefoarte și #supersuper. Nu știu ce să spun, scriu de când eram mică despre orice, dar de vorbit, parcă îmi uit toate cuvintele când încerc să spun o propozitie. Sper totuși să treceți peste fazele în care se vede clar că nu mă pot aduna să spun o propozitie cap coadă cum trebuie și vă veți bucura de peisajele pe care am încercat să le filmez. Sunt și multe greșeli de editare, cu siguranță, dar privind partea bună, dacă o să continui să editez tot mai multe vloguri, la un moment dat mă voi întoarce la acesta, să râd până și eu de #profesionalismul meu.

Ce să vă povestesc? Sau mai bine zis, cu ce să încep? După un drum lung, și o rută destul de incomodă (Sibiu-Bucuresti-Bruxelles-Duesseldorf-Varadero), am ajuns în Varadero, Cuba obosiți, entuziasmați, fericiți și gata pentru aventura ce ne aștepta. În prima noapte nu am prea dormit, jetlag, of course, dar măcar am reușit să profit de viteză bună la internet în lobby în timp ce majoritatea oaspeților din hotel dormeau. După micul dejun (am fost cazați la hotel de 3*, dar la noi asta s-ar traduce cam 2*, cu all inclusive). Din review-uri am înțeles că se fură din camere, dar noi nu am avut probleme de genul acesta. Două zile întregi ne-am bucurat de soare, de plaja cu nisip fin, de apa care avea o nuanță de turcois care eu credeam că există doar în filme sau în pozele cu filtru de pe Instagram, am fost la snorkling, am văzut cum e să bei direct din nuca de cocos, am înotat în apa caldă și incredibil de curată, ei bine, înțelegeți voi ideea, a fost ca un vis devenit realitate.

După trei nopți la acel hotel, am plecat cu taxi-urile spre Havana. Am vizitat puțin orașul, am rămas impresionată de cum trăiesc oamenii acolo, de cum se bucură de puținul pe care îl au, de cum ei chiar cred că o duc bine și sunt fericiți cu nivelul lor de trai, am înțeles cum e să stai la coadă la pâine, cum e să te duci la magazin și să nu ai ce să alegi așa că iei ceea ce găsești. Dacă un cubanez are rom si salsa, nu are nevoie de nimic altceva, asta cel puțin am aflat de la șoferul nostru de taxi. Locuiesc în case care pot fi ușor confundate cu acele cartiere abandonate și lăsate în paragină. În tot acel haos, printre toate derăpănăturile, oamenii se simt bine și, neștiind altceva, sunt ok. În Havana am văzut un centru de calculatoare, am observat, vorbiind cu oamenii că știu foarte multă istorie, toți știau unde e România pe hartă și am fost întrebată de mai multe ori cum e la noi acum, în perioada aceasta de după comunism. Îmi era greu să le răspund, să le spun că eu cred că nu o ducem bine, dar în comparație cu ei, suntem la un nivel mult mai înalt. Am mai observat și că la restaurant, mâncarea e destul de scumpă, aproximativ 12 dolari americani dădeam pe o masă, și socotind că un medic sau un profesor are cam 40-50 de dolari americani salar pe lună, realizez că restaurantele sunt clar pentru turiști, nu pentru localnici. Foarte bine însă în Cuba câștigă un șofer de taxi, care poate ajunge și la 5000 de dolari americani pe lună. Bineînțeles că ne-am întâlnit și cu români acolo care erau în vacanță ca și noi. Stau și îmi dau seama că în fiecare țară de pe alt continent în care am fost până acum, am dat de români, în China, în Japonia, în Turcia (clar) și acum, în Cuba. 

În Havana și Trinidad am stat la pensiuni, a fost ok, deși când ești afară îți e puțin frică să întri, ne-am bucurat că totuși ne-am simțit în siguranță pe tot parcursul excursiei. Chiar dacă pe stradă bărbații fac mereu un sunet gen ksss, ksss… similar cu sunetul pe care îl scoteam eu când era vremea să îmi scot câinele la plimbare, nu m-am simțit deloc că aș fi în pericol deși am auzit destul de multe povești cum că nu e foarte ok să te plimbi pe străzile din Havana. Clar există și zone în care nu ai ce căuta, dar asta e peste tot în lume, și la noi la Sibiu, și în București, în LA, și altele. Mâncarea mie sincer nu mi-a placut atât de mult, dar se săsește usor. E plin de restaurante cu specific european, dar nu vă gândiți că se gătește ca la noi, până și pizza și pastele au gust ciudat acolo. Am rămas impresionată de mașinile lor, de apa si plaja din Varadero, de casele lor și de pădure și zonele verzi, dar și de oameni, de stilul lor de viață. A fost o vacanță de neuitat, am fost pentru prima dată la snorkling cu catamaranul în Varadero, am fost pentru prima dată într-o decapotabilă în Havana și am fost pentru prima dată la călărit în Trinidad. 

Vă las mai jos câteva din pozele mele preferate din Cuba.

Kisses, B.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *